luni, 21 februarie 2011

...fragment din EDA sau NAŞTEREA FLUTURILOR...

         Eda începe să respire din ce în ce mai greu.Poate duce mâna la piept mimând o respiraţie cât mai greoaie.În spatele ferestrei,afară,se văd primii fluturi căzând.Chake nu ştie cum ar trebui să reacţioneze.
         El iese cu doi saci.Eda rămâne în casă,deschide geamul.
          

CHAKIB:Eda,acum îţi aduc apă.........

         Caută un pahar cu apă, timp în care Eda se poate zbate pe fotoliu sufocându-se.Îşi desface haina şi se zvârcoleşte neputincioasă.Chakib iese afară,silueta lui poate fi zărită în spatele ferestrei.Totul se petrece într-un ritm alarmant.Se întoarce cu un fluture de hârtie în mână, pe care îl pune într-un pahar peste care toarnă apă.Pentru a sugera faptul că Chakib nu cunoaşte casa, el poate trece de câteva ori alarmat prin faţa ei.În timpul acesta Eda poate cădea de pe canapea sufocându-se.El găseşte apa, o pune peste fluturele de hârtie şi îi ia capul cu grijă, dându-i să bea.Ea îşi revine şi căderea fluturilor pare să înceteze.

CHAKIB:Te simţi mai bine acum...
EDA:Da...Du-te şi culege fluturii....Nu vreau ca peste două săptămâni să se întâmple acelaşi lucru....
CHAKIB:Cum adică acelaşi lucru.....
EDA(pare să-şi revină de tot):Du-te şi adună-i.Eu am să deschid geamul şi am să-ţi spun totul.

            El iese cu doi saci.Eda rămâne în casă,deschide geamul.

EDA:Eu am fost căsătorită de douăzeci şi sase de ori...
CHAKIB(rămânând perplex):Cum?
EDA:De douăzeci şi şapte de ori, cu tot cu mariajul cu tine.
CHAKIB(culegând fluturi):Şi eu care credeam că eşti fecioară.
EDA:Te îndoieşti de asta?
CHAKIB:....
EDA:Să ştii că sunt fecioară şi voi fi indiferent de ce se va întâmpla......Am rămas gravidă de două ori,dar am pierdut sarcina.......

sâmbătă, 19 februarie 2011

Fragment din Ultima Pânză..actul III,scena 2

          În întuneric sau:
          Totul începe cu Balada lui Ciprian Porumbescu şi poate continua cu orice melodie.Alte personaje pot plăsmui următoarea scenă.E posibil ca Angajatul să-şi joace propriul rol (ceea ce a trăit cândva)sau doar să-i povestească lui Ianis.

ANGAJATUL:V-aţi întors....Mă bucur să vă revăd!Cum a fost în capitală?Frumos oraş,aşa-i? ...însă păcătos,mult prea păcatos;este?
IANIS:Nu am apucat să-mi dau seama de asta.Nu am umblat prea mult.
ANGAJATUL:Numai când deschizi ochii îţi dai seama că umblă demonii printre clădiri chiar dacă există şi oamenii buni.Seara mai ales,nu vezi oamenii din cauza dracilor care umblă pe străzi. Duhnesc cartierele de alcool şi curve parşive care profită de prezenţa unui nespălat cu bani chiar şi în dosul unui bloc de nefamilişti,ori lângă o parcare mai întunecoasă.Rămai cu un gust amar când vezi mahalaua asta de capitală.Lucrurile frumoase îşi pierd farmecul care se pierde când printre ele nu zac decât mizerii.Nu am văzut loc mai infect decât capitala tării noastre.
IANIS:Eu n-am observat asta.Poate şi din cauza că nu prea am ieşit seara.
ANGAJATUL:Nu te-a agăţat vreo curvă care să-ţi şoptească cine ştie ce porcării la ureche,să-ţi facă jocul numai de dragul banilor pe care urmează să ţi-i ceară?Nu ai căzut pradă unei nevinovăţii aparente?Nu ţi s-a băgat sub piele o copilă în ochii căreia ai citit nevinovăţia,care să-ţi ândruge poveşti neînchipuit de tâmpite cum că e saracă,dar cinstită?Nu ai întâlnit pe nimeni care să-ţi câştige încrederea în câteva ore?Aşa sunt şarlatancele!Am căzut în păcat şi eu o dată.Tot cu o mironosiţă nevinovată.Mi se parea a fi ingenuă şi când colo am descoperit o curvă murdară de la care am mai luat şi boli lumeşti.N-aş mai călca în capitală nici dacă aş şti că e ultimul oraş pe unde aş putea trece.
IANIS:Nu aveam când să întâlnesc pe cineva...
ANGAJATUL:Avea dracu ochii închişi când ieşeaţi dumneavoastră pe stradă.Eu am păţit-o cu una mititică,nevinovată,o puică din provincie care s-a băgat în patul meu din prima seară.Stăteam la fratele meu,căsătorit aici şi detaşat în capitală cu firma unde lucra.Ei stau la casă şi au plecat in concediu atunci.M-au sunat să vin acolo cât ei sunt plecaţi.Cu ocazia asta puteam vedea şi capitala. M-a încântat ideea şi am plecat.Eram aproape un copil,abia dacă aveam vreo douazeci de ani şi mă plimbam seara prin zona casei lor.Răsărise luna pe cer,dar nu cred că trecuse de ora zece.Am intrat într-un local îngrjit şi mi-am luat o ciocolată caldă,nu obişnuiam să beau alcool,şi mai ales atunci când mă simţeam ca în timpul serviciului.În drum spre casă treceam pe lângă un parc.Pe una din bănci,care se vedea din drum,stătea o fetişcană ce părea destul de îngrijorată.Se uita într-o parte şi în alta temătoare,sau cel puţin aşa o văzusem eu atunci.Când m-a simţit venind s-a pus pe plâns.Eu am intrat în parc şi m-am apropiat să o întreb ce se întampla.Ea lăcrima întruna fără să-mi spună ceva. Am luat-o în braţe şi ea s-a cuibărit la pieptul meu.Asculta cum îmi bate inima.Mai târziu când suspinele au încetat a spus că îi este frică şi să o duc de acolo cât mai repede.Am întrebat-o unde stă şi s-a speriat.A început să se agite şi să-mi repete întruna”Nu acasă,nu acasă”.Am întrebat-o unde să o duc;îmi era milă să o las în parc,cine ştie ce i s-ar fi putut întâmpla.După câteva secunde văd cum se apopie de urechea mea şi îmi sopteste”Du-mă la tine,ia-mă de aici,dacă mă găseşte el?”Numai dracu putea să o mai găsească,altcineva nu ştiu cine o mai căuta!Mi-am spus că aş putea-o duce acasă să stea peste noapte şi mâine cine ştie ce avea să facă,ziua lumina avea să-i arate drumurile mai bine.Am luat-o şi i-am arătat o cameră unde am lăsat-o să se odihnească.Eu m-am dus in camera mea şi am aţipit.Nu cred că a durat prea mult şi o văd intrând în camera mea,goala,cu un cersaf acoperindu-i trupul,cu faţa plânsă şi tremurând.Am întrebat-o ce are şi de ce plânge acum când este în siguranţă.Mi-a spus că a visat urât şi să o primesc în pat cu mine,sub un alt aşternut.Am lăsat-o,nu avea să mă mănânce.S-a liniştit,dar eu nu mai puteam aţipii.Numai ce-mi dau seama că mâna ei îşi face loc sub pătura mea şi apoi o simt cum umblă dibace pe trupul meu. A găsit,pe semne,ce căuta şi a intrat în pantaloni mei,unde a început să umble nebună şi să mă zvârcolească.Eu nu reuşeam să mă mai abţin şi am lăsat-o să facă ce-şi doreşte.Când am simţit că nu mai pot,m-am dezvelit şi m-am aruncat asupra  ei ca un nebun şi am continuat ce începuse ea.Mi-am dat seama de ce-şi dorea şi i-am facut jocul.În zorii zilei a plecat fără să-mi ceară nimic,dar a doua seară era acolo,la uşa mea,şi am repetat scena din seara precedentă.Asta se întâmpla în fiecare noapte.Peste câteva zile fratele meu s-a întors.I-am spus că nu locuiesc acolo şi nu m-a crezut.A spus că mi-am bătut joc de ea şi mi-a cerut bani.Spunea că vine cu poliţia.M-a căutat şi după ce am plecat de acolo.A văzut că nu mai are cum să dea de mine şi se lega de fratele meu.I-a spus soţiei lui că fratele meu a abuzat de ea şi că o mai caută şi acum.A ieşit un mare scandal,dar până la urmă s-au liniştit apele.Când am ajuns acasă mi-am dat seama că se întamplă ceva cu mine şi mai ales cu o anumită parte a corpului meu care reacţiona straniu la fenomenele biologice,dacă înţelegeţi la ce mă refer defapt....Aveam toate simptomele unui sifilistic.M-am dus la medic şi mi-a confirmat că aşa era.Aveam sifilis.M-am tratat deşi am trecut prin câţiva fiori nebuni temându-mă de injecţii şi având oroare de pastile.Mi-e frică de spitale şi pentru că am aşteptat să-mi treacă “de la sine” am lăsat ca parazitul să-şi facă de cap cu trupul gazdă.Se pare că în zilele alea dracu avea insomnie şi m-a ochit.Dumneavoastră aţi fost mai norocos.
IANIS:După câte mi-ai spus îmi dau seama că acolo se pot întâmpla multe.Dar e un caz cu care nu se întâlnesc toţi vizitatori capitalei.Asta face parte din încercările vieţii tale.Întâmplarea a făcut ca virusul să-l culegi din capitala..
ANGAJATUL:Poate ai dreptate,dar oricum cât am stat acolo am văzut destule.Deşi fratele meu s-a întors repede din vacanţă,şederea mea nu a fost prea lunga,în zilele cât am stat acolo,capitala am văut-o ca un bordel imund.
IANIS(amuzându-se uşor):O fi fost o perioadă mai neagră din istoria capitalei.
ANGAJATUL:Cine ştie!Şi galeria cum merge?Călătoreşte?

duminică, 13 februarie 2011

van Gogh

S-a înserat.
Aşteptai apusul să vezi stelele
şi mai ales să vezi care urmează să se contopească
cu întreaga-ţi,pe jumătate,făptură;
sau măcar cu ce a mai rams…

Peste zi te-ai rănit în soare şi ţi-ai tăiat carnea
cu roşeaţa lui usturătoare.

Ai febră,dar nu-i nimic;
stelele or să-ţi vindece trupul îmbălsămându-l cu
nuanţele tămăduitoare
din care te-ai servit mulţi ani de-a randul.

Ai febră şi totul se năruie în violenţă.
E timpul să-ţi scrii testamentul.

Deşi corbii aleargă împotriva furtunii
e timpul să migreze.
Lupta lor e inutilă.

Deja ţi se arată steaua…

sâmbătă, 12 februarie 2011

[unică dorinţă]

Peste mine coborai o dată
ca un înger,călcând pe aburii nopţii,
care se ridică încet din oceanul timpului
şi se-apropie de viaţa-mi.

Coboram în întuneric
la fel ca şi atunci
când căutam cifra patru pe marginea unei pajişti.

Orbeam căutând.

Mă scufundam în adâncul oceanului unde abia pătrundea vreo rază
şi căutam fire de lumină în perle
pe care nu le găseam niciodată.

Chiar şi acolo coborai asupra mea,prin sptate,deşi nu ştiu de-ai fost alăturea de mine …

Despotcoveam caii tatălui şi
aruncam în aer potcoavele din joacă,
[din vina ta]
cerându-le să se întarcă
ca bumerangele-napoi.

Aşteptam să se termine focul şi mă scufundam în funingine,
luând culoarea întunericului ca pe-o haină,
ce nu o lepădam până în zorii zilei.

Aşteptam noaptea Sfântului Andrei
şi mă priveam în oglindă-încercâd să te vrăjesc,
chemandu-te la mine.
Ridicam farfuria sub care credeam că te ascunzi
şi priveam cu un singur ochi sperand să fii acolo
sub orice chip.

…şi totuşi uneori simţitu-te-am aproape…
[oricum sau numai într-un fel.]