Peste mine coborai o dată
ca un înger,călcând pe aburii nopţii,
care se ridică încet din oceanul timpului
şi se-apropie de viaţa-mi.
Coboram în întuneric
la fel ca şi atunci
când căutam cifra patru pe marginea unei pajişti.
Orbeam căutând.
Mă scufundam în adâncul oceanului unde abia pătrundea vreo rază
şi căutam fire de lumină în perle
pe care nu le găseam niciodată.
Chiar şi acolo coborai asupra mea,prin sptate,deşi nu ştiu de-ai fost alăturea de mine …
Despotcoveam caii tatălui şi
aruncam în aer potcoavele din joacă,
[din vina ta]
cerându-le să se întarcă
ca bumerangele-napoi.
Aşteptam să se termine focul şi mă scufundam în funingine,
luând culoarea întunericului ca pe-o haină,
ce nu o lepădam până în zorii zilei.
Aşteptam noaptea Sfântului Andrei
şi mă priveam în oglindă-încercâd să te vrăjesc,
chemandu-te la mine.
Ridicam farfuria sub care credeam că te ascunzi
şi priveam cu un singur ochi sperand să fii acolo
sub orice chip.
…şi totuşi uneori simţitu-te-am aproape…
[oricum sau numai într-un fel.]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu