Structură de neiubire

Hai, reazămă-ţi privirea

de cotul buzei mele

şi muşcă din tăcerea mea!

Astă noapte ţi-am ascuns lumina

ochilor în sâni-ţi uzi

lăsând-o să se-nece.

De acolo ea, nebuna,-şi face drum spre mine

mult mai dulce, în bobi de piatră.

Femeie ridică-ţi patul mâinii şi odihneşte-mă!

Dezleagă-ţi trupul din statuia neiubirii.

Năvale sângele din tălpi la inimă.

Năvale-te din piatră către mine.

van Gogh II

Semănător la apus de soare

Cineva a tăiat soarele cu o creangă 

şi-a smuls din el sângele şi raţiunea unui om.

Se-ngreunează pământul;

Se prăbuşesc bucăţi de foc.

Un trecător perindă valea.

Unde-ar mai fi putut acum

să emigreze acel nebun,

când soarele coboară-n faţa-i ?