vineri, 30 septembrie 2011

La capătul liniei, trenul rămâne fără vagoane


       Motto:  Menirea îngerilor e una şi atât-sunt îngeri, deci ne privesc trecerea ca pe un spectacol, dramă sau comedie; binele şi răul sunt de prisos.



Noaptea dezleagă de cele mai multe ori totul din oameni şi nu numai din ei, căci noapte e de fapt ce ziua nu a reuşit să fie niciodată-împlinirea manifestărilor adevărate. Poate de aceea noaptea se nasc cele mai curate fecioare ce vor rămâne aşa pentru eternitate, chiar dacă dorinţele lor, dincolo de hazard, nu vor trece niciodată. Noaptea naşte totul, noaptea a născut ziua din eterul ei, din nimicul ei ce rămâne de mii de ori mai plin decât toată carnea unei zile.



Mi-am cumpărat un bilet de tren, de data asta numai dus nu cum făcusem în alte situaţii. De fapt de cele mai multe ori ştiam cu precizie când trebuie să mă întorc acasă, la locul unde mă simţeam cel mai confortabil deşi eram într-o permanenta căutare de locuri noi. Defapt acum era un bilet întors, mergeam spre acasă, dar se schimbase ruta, calea ferată era alta, nou amenajată, ocolea puţin, dar era zona era mult mai sigură. Când veneam pe calea cealaltă staţia la care ne opream în miezul nopţii era într-un cartier sărăcăcios şi anost, în care nu se întâmpla nimic, dar de care mă simţeam incomodat. Am călătorit mereu cu trenul acesta. Preferam să schimb trenul în punctele cele importante, dar vroiam când pornesc la drum să călătoresc măcar o bucată din drum cu acest tren; era o sueperstiţie de la care nu mă abăteam niciodată.[...]



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu