Cu flori pe piept

Jupuiam dealurile de verdeaţă

şi-o absorbeam în mine ca ultimul om în viaţă.

Mă sugrumam cu florile roşii,

pe care

mi le intind astăzi deasupra-mi

pe fostul meu piept, in faţa ta;

şi-mi lăsam iubirea să te farmece

când vedeam cerul tot,

când nu treceau prin mine rezele de soare.

M-am strecurat prin mine

şi-am ajuns în centrul meu de unde m-am destrămat.

Prin întunericul de azi am ajuns să caut stele.

Nu mă mai văd pe mine ţinându-mă de mână,

inima bătându-mi cu mine-n murmur;

nu mă mai ştiu pe mine.

Trupu-mi se descântă în huma,

iar seva ierbii-i scursă la vale

şi-a găsit alt pământ, străin de mine.

Şi-aş vrea să cer iertare pentru minele ce-am fost până la mine astăzi !

Dacă ştiam c-atât de greu este pământul

mă-ncercam cu el mult mai în urmă...

când se-necau în mine vâltori de ape cantr-o profunzime !